O cercetare empirică asupra comisiilor de etică din institutiile medicale românesti. Concluzii preliminare more

O cercetare empirică asupra comisiilor de etică din institutiile medicale românesti Concluzii preliminare Iulia ANGHEL (Universitatea din Bucureşti) & Cristian DUCU (Smart Solutions & Support, România) & Gabriela IONAŞCU (SNSPA) & Violeta TOMA (Universitatea din Bucureşti) Bucharest Conference in Applied Ethics ’09 30 Octombrie 2009 Universitatea din Bucuresti Facultatea de Filosofie Preambul Ce se află în spate? Urmăreste evaluarea independentă a modului cum functionează Comitetele/Comisiile/ Consiliile de etică (*CE) din institutiile medicale românesti si institutiile aferente (e.g., Colegiul Medicilor) Proiectul dă nastere unui raport menit să clarifice situatia existentă a CE din România Obiectivele proiectului 1. 2. 3. Dorim să provocăm o dezbatere reală în jurul CE din România astfel încât să putem găsi pattern-uri adaptate contextului românesc si european Dorim să coagulăm o masă critică de oameni care să dezbată în permanentă activitatea CE si a contextului functionării acestora Această masă critică trebuie să-şi facă simţită prezenţa nu doar atunci când există situaţii conflictuale, cum a fost în cazul Adrianei Iliescu, mama la 64 ani (Daniela Cutaş & Mihaela Miroiu) Ne-am propus să formăm membrii CE astfel încât aceste institutii să functioneze cât mai bine iar serviciile pe care le oferă să aibă un impact cât mai benefic asupra tuturor stakeholderilor Scurtă radiografie a comitetelor de etică pe plan internaţional Comitetele de etică medicala – un fenomen recent 2 procese celebre din SUA – rol fundamental: (a) cazul Quinlan (1976): pretenția unor părinți de a opri aparatul de ventilație artificială al fiicei lor aflată într-o comă profundă (b) cazul Jane Doe (1983): refuzul unor părinți de a-și opera copilul care suferea de o malformație gravă Extinderea comitetelor de etică medicală în Europa: 1981 - Franţa 1983 - Marea Britanie 1994 - Belgia 1995 - Spania 2004 - România O posibilă clasificare a comitetelor/comisiilor de etică Comitete transnationale (e.g., European Group on Ethics in Science and New Technologies din cadrul Comisiei Europene) Comitete profesionale functionează la nivel de profesie, atât la nivel national cât si local (e.g., Comisia de Etică si Deontologie Profesională din cadrul Colegiului Medicilor Dentisti din Iasi) Comitete nationale (e.g., Comitetul Consultativ de Bioetică al Belgiei, Comitetul Consultativ National de Etică pentru Stiintele vietii si sănătătii (C.C.N.E.) din Franta) Comitete institutionale functionează la nivelul institutiilor medicale (e.g., spital, policlinici) Două modele Modelul “american” vs. Modelul “european” Guy Lebeer, Ethical Function in Hospital Ethics Committees [2002]: 2 mari diferențe între cele două modele: a) asistența a priori rol consultativ în SUA vs. decizii post factum în Europa b) termenul “ethics” SUA: un sens bine delimitat Europa: un conținut vag Experienta din Statele Unite Până în 1983 – numai 1% dintre spitalele americane aveau un comitet de etică Până în 1999 – creşte numărul de CE cu până la 93% În prezent – toate spitalele acreditate de Joint Commission on the Accreditation of Healthcare Organizations trebuie să ofere un “mecanism” de rezolvare a problemelor de ordin etic Din punct de vedere legislativ – numai în statul Maryland este stipulată obligativitatea ca spitalele să aibă un comitet de etică Un studiu pe comitetele de etică din Maryland, Virginia şi Columbia arată că aproximativ jumătate dintre comitete aveau un reprezentant al comunității dar mai puțin de jumatate aveau în componență un avocat sau un biotetician Model ‘imperfect’, dar cu ‘elemente de succes’ rolul consultativ & educarea pacienților Experienta europeană Reglementare centrală Se pot observa diferente între societătile cu o puternică traditie democratică si societătile ‘în tranzitie’ Reglementare puternică Lituania Croatia Slovacia Belgia Franta Olanda UK Reglementare locală Reglementare slabă Exceptii in contextul european Danemarca este singura țară europeană care nu are și nici nu dorește crearea unor comitete de etică Grecia și Belgia sunt singurele țări în care există o reglementare juridică a comitetelor de etică Franța și Italia – comitete de “specialitate” (e.g., Espace éthique) Există o paletă de “modele” de CE - factorul comun: decizii post factum - excepție: Suedia Contextul legislativ românesc şi realitatea cifrelor Documentul normativ Legea 95/2006, Art. 185 1) In cadrul spitalelor publice functioneaza un consiliu etic, un consiliu medical si un consiliu stiintific, pentru spitalele clinice si institutele si centrele medicale clinice. Directorul medical este presedintele consiliului medical. Directorul stiintific este presedintele consiliului stiintific. 2) Componenta si atributiile consiliului etic si ale consiliului stiintific se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii publice. Componenta si atributiile comisiilor Legea lasă pentru reglementări ulterioare stabilirea componentei comisiilor de etică din spitalele publice Conform acestor reglementări secundare: Consiliul etic este compus din 5 membri Mandatul lor are o durată de 3 ani Pot deveni membri ai CE, după caz: Medicul cu cel mai mare grad didactic sau decanul de vîrstă al medicilor din spital Un reprezentant al consiliului local sau judeţean sau consilierul juridic Directorul de îngrijiri sau asistenta şefă din secţia cu cel mai mare număr de paturi Un reprezentant al autorităţii publice judeţene Un secretar fără drept de vot Autoritatea si independenta CE Membrii consiliului etic sunt desemnati nominal de către comitetul director al institutiei medicale, iar numirea acestora se face prin decizia internă a managerului. Numirile de acest gen sunt discretionare si nu pot asigura independenta CE Situatia reală 71 8 institutii medicale publice selectate din toată tara spitale care au un CE din informatiile făcute publice pe site-ul propriu ori prin comunicate de presă Stim că mult mai multe institutii medicale detin o CE, dar cercetările preliminare nu ne-au permis să le identificăm Cine are datele reale?! Ministerul Sănătătii nu detine nici o centralizare privitoare la CE în spitalele publice din România Nu există nici un mecanism de monitorizare a modului de implementare a Legii 95/2006 si de evaluare a activitătii CE Cum functionează Rezultatul anchetei interne efectuate de Consiliul etic al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu Bucuresti, 29 Iulie 2009 - Astazi, 29 iulie 2009, s-a întrunit Consiliul etic al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucuresti, prezidat de prof. univ. dr. Eugen Pascal Ciofu, membru titular al Academiei de Stiinte Medicale, cu scopul de a delibera daca medicii implicati în cazul bebelusului decedat în data de 27 iulie 2009 în cadrul spitalului se fac sau nu vinovati de încalcarea conduitei medicale. Comunicat de presă emis de Sănătatea Media Group Cum functionează CE functionează în România exclusiv post factum : - evaluează dacă un medic a încălcat procedurile medicale (sic!) şi - emit sentinţe Ele îndeplinesc mai degrabă rolul de jandarm, iar rolul consultativ este marginal (în cazul unde se face cercetare în institutiile medicale) sau lipseste cu desăvârsire Lipseste total rolul (in)formativ (i.e., cresterea gradului de constientizare a unor probleme de natură etică) Concluzii preliminare: De ce nu funcţionează comitetele de etică din instituţiile medicale româneşti Prima concluzie Lipsa de transparentă Nimeni (sau aproape nimeni) nu ştie de existenţa CE în spitalele publice româneşti. Nici opinia publică şi nici, în unele cazuri, nici măcar personalul spitalelor. De cele mai multe ori, CE sunt privite drept “institutii interne” ► nu se acordă informaţii despre CE Site-urile spitalelor nu oferă nici un fel de informaţie cu privire la activitatea CE ori membrii săi Prevederile legale transformă CE în instituţii închise fiindcă sunt formate exclusiv din persoane care nu sunt independente de conducerea instituţiei medicale A doua concluzie Lipsa ‘prezentei în organizatie’ Faptul că în instituţiile medicale nu este cunoscut faptul că există un CE determină şi ineficienţa existenţei sale - Nu se apelează la CE decât în cazurile care privesc medicii şi există urmări grave asupra unui pacient - Totodată, rolul de sancţionare atribuit aproape exclusiv CE din spitale face ca ele să nu funcţioneze decât pe perioade determinate (doar când se dezbate un caz) - CE nu au la îndemână instrumente etice şi, ca atare, nu pot influenţa în nici un fel cultura organizaţională din spitale A treia concluzie Situatia generală de check-list Analiza existenţei CE în spitalele publice româneşti nea relevat faptul că ele au fost introduse exclusiv pentru a bifa un punct pe o listă cu lucruri cerute de lege CE-urile nu funcţionează propriu-zis: membrii nu s-au întâlnit niciodată, nici măcar la constituire A patra concluzie Lipsa competentelor specifice În toate cazurile analizate, membrii CE au această calitate în plus faţă de atribuţiile de serviciu şi nu au pregătire în domeniul eticii medicale ori managementului eticii în organizaţii Stadiul incipient de dezvoltare a eticii medicale în România face imposibilă profesionalizarea membrilor CE (în ciuda unor paşi mărunţi realizaţi la Iaşi) A cincea concluzie Incapacitate structurala / lipsa independentei decizionale Deşi legea prevede o structură mai largă a CE (cu persoane din afara instituţie, e.g., un reprezentant al autorităţii publice), spitalele nu ţin seama deloc de această prevedere. 1. Spitalul Socola – Consiliu etic Preşedinte CE – managerul spitalului Membrii – directorul medical al spitalului – 2 medici profesori (decanii de vârstă) Membru – asistenta medicală principală 2. Spitalul Universitar din Bucureşti – Consiliului Etic este constituit exclusiv din şefii de secţii Membrii CE sunt desemnaţi şi nu selectaţi. Prin urmare, deciziile CE pot fi foarte uşor influenţate de grupurile de interes din instituţiile medicale. A sasea concluzie Circulă foarte multe confuzii grave Se confundă etica cu deontologia (v. Citatul din comunicatul de presă al Spitalului “Grigore Alexandrescu): mai precis se confundă conduita morală cu conduita medicală (sau profesională. Se confundă rolul consultativ cu rolul de jandarm (de sancţionare). - Una e să consulţi CE privitor la aspectele etice implicate de o procedură medicală complicată înainte de a începe acea procedură şi cu totul altceva analizarea conduitei medicale a medicilor Vă multumim! http://www.ethics-compliance.eu/