Types of Ethical Expertise in Organizations (Tipuri de expertiza etica in organizatii)

Tipuri de expertiza etică în organizatii O cartografiere a expertizei etice în contextul sistemelor de management al eticii Criza institutională a filosofiei 23 Aprilie 2010, Cluj-Napoca Drd. CRISTIAN DUCU www.ethics-compliance.eu Obiectivul prezentării Vreau să arăt că dincolo de disputa teoretică privind expertiza etică, în companii este nevoie de expertiză etică; însă nu de expertiză etică în genere, ci de tipuri de expertiză etică. Contextul organizational: managementul eticii Ce este “managementul eticii”? Managementul eticii ≠ Management etic Managementul eticii – un sistem complex care presupune o gestionare comprehensivă a aspectelor morale implicate în activitătile curente ale unei organizatii Managementul eticii – se bazează pe o serie întreagă de instrumente formale si informale care trebuie să functioneze integrat Câteva instrumente de management al eticii • comitetele de etică Sistemele de management de etica sunt eficace doar dacă toate aceste instrumente functionează coerent si în concordantă cu toate celelalte instrumente de guvernare organizatională Aceste instrumente si modul cum sunt integrate in sistemul de management de etica depind de profilul organizatiei: arhitectura organizatională, domeniul de activitate, nr. de angajati etc. • codurile de etică (NB: multi confunda codurile de etică cu codurile de conduită) • leadershipul etic • programele de training de etică • auditul de etică (si conformitate) • hotline-urile / helpline-urile • politici si proceduri specifice (e.g., politica de nediscriminare; politica privind utilizarea datelor clientilor etc.) Câteva instrumente de management al eticii Aceste instrumente de etică necesită o pregătire în prealabil, o specializare. Q1: Cum ar putea un specialist în comunicare să realizeze un cod de etică dacă el nu s-a format în acest domeniu şi nu ştie cum să dezvolte, să implementeze şi să monitorizeze un astfel de document intern? Căci eficacitatea codurilor nu depinde doar de forma sa, ci mai ales de procesul prin care este dezvoltat şi implementat. Cei care se ocupă cu coordonarea sistemelor de management de etică (şi conformitate) trebuie să fie specializaţi în această categorie de management. Q2: Cum ar putea un Ofiter de Etică să ştie care este climatul etic din organizatia sa dacă el nu ştie cum să realizeze un audit de etică (şi conformitate)? Punctul de referintă Exista un proiect de cercetare care vizează 4 mari tipologii de organizaţii. Acest proiect este baza pentru toate consideraţiile despre sistemele de management de etică şi conformitate. Iar astăzi o să ne oprim doar la Administratia publica Institutii medicale (Spitale) Universităti Companii Ce este expertiza etică? Telefonul sună, iar un report turuie câteva “date”  despre ceea ce se presupune că ar fi făcut cineva.  Sunt implicate aspecte etice – ceva alarmant se  spune că s‐ar fi petrecut – si ca atare “eticianul” este  chemat să ofere un comentariu care să fie inclus în  articolul de a doua zi, care poate fi prima relatare  despre evenimentele în cauză pe care publicul să o  vadă. James Rachels, When Philosophers Shoot from a Hip; în “Bioethics”, vol. 5, 1991, nr. 1, pp. 61‐71 Ce ne spune exemplul? 1. 2. 3. Există o aşteptare cel puţin la nivelul mass-media ca o anumită categorie de ‘specialişti’ să poată formula judecăţi care apoi să fie livrate publicului sub haina “înţelepciunii comune” Pe fondul acestei aşteptări se presupune că există un nivel de cunoaştere – o ‘expertiză’ specială – care poate emite judecăţi cu privire la ce este corect sau incorect din punct de vedere moral într-o anumită înşiruire de evenimente. Această expertiză reclamă autoritate (digne imitatione). Cu alte cuvinte, aceşti experţi îşi oferă expertiza pentru a fi urmată (moral guidance). Observatii la exemplu J. Rachels şi P. Singer observă că: 1. Intuiţile morale comune – cele pe care jurnalistul le doreşte pentru a le cita – nu pot sta drept expertiză etică. 2. Expertiza etică nu presupune a-ţi da cu părerea, la o primă vedere a faptelor, ci “analiză atentă” a faptelor. Pe de altă parte: Experţii etici nu sunt nişte doctori: care pun un diagnostic şi apoi caută soluţii pentru a vindeca pacientul. Premisă Dincolo de fondul de aşteptare de la nivel social, există problema filosofică a expertizei morale: Majoritatea filosofilor moralei consideră că “expertiza morală” constă în mod special în abilitatea de a pune sub semnul întrebării asumpţiile celor care discută aspectele morale ale unei situaţii particulare (Rachels, Hare, Mary Ann Cutter) Există şi autori care consideră că “expertiza etică” este o himeră (Michael Cholbi – problema acreditării). Disputa filosofilor este interminabilă şi aproape lipsită de importantă pentru soluţionarea problemelor reale din organizatii. Ca atare, plec de la premisa că acceptăm cu toţii că există o expertiză specifică celor care se ocupă de managementul eticii în organizaţii. Ce este “expertiza etică”? Expertiza presupune un acces privilegiat la anumite cunoştinţe. E.g., • Experţii topografi ştiu să măsoare un teritoriu şi să-i stabilească reprezentarea grafică (pe baza căreia un arhitect va întocmi planul unei clădiri). • Experţii contabili ştiu să întocmească rapoarte financiar-contabile, să citească documentaţie financiară şi să stabilească dacă o anume firmă a făcut o fraudă sau nu. • În mod similar, experţii etici ştiu să determine ce este moral să faci într-o anumită situaţie conform valorilor, principiilor şi normelor morale pe care le împărtăşeşte un individ, o comunitate sau o organizaţie. 1 Expertiza etică presupune o pregătire specială în domeniul eticii. Nota Bene 1.1. Expertul etic are nevoie de teorii etice (în procesul de formare a expertizei), dar nu are nevoie de ‘perspective prefabricate’ în judecarea unor situaţii concrete din interiorul unei organizaţii. A şti ce spune Kant sau Mill nu este totuna cu a înţelege o situaţie concretă şi a putea oferi o evaluare atentă a aspectelor morale ale acelei situaţii. Pace filosofi, experţii etici au nevoie de expertiza altor experţi. Deşi poziţia de expert reclamă încredere în judecata celui considerat expert, raţiunea umană nu este lipsită de eroare. Ca atare, colaborarea dintre mai mult experţi poate conduce la rezultate mai aproape de ceea ce este dezirabil. Expertiza etică se formează în timp, nu este un dat. Nota Bene 1.2. Expertiza etică nu-şi este sieşi suficientă. Expertiza etică nu se poate baza doar pe marile teoorii eticie. A înţelege ce este moral să facem în genere, dintr-o perspectivă kantiană, nu ne poate ajuta să înţelegem ce este moral să facem într-o situaţie particulară, unde, aflaţi într-o universitate, suntem în postura de a determina dacă este etic sau nu ca un cadru didactic – o domnişoară foarte competentă angajată prin concurs de curând – să apară nu într-o operă de artă tip colaj semnată de un artist plastic recunoscut pe plan internaţional. Pentru a putea analiza situaţia respectivă, expertul etic trebuie să ştie foarte multe lucruri despre managementul unei universităţi, despre statul cadrelor didactice, despre ..., despre ... Cu alte cuvinte, experţii au nevoie de competenţe şi în alte arii decât cea a filosofiei morale. Ce este “expertiza etică”? Expertul etic este capabil să înţeleagă ce este moral şi ce nu. E.g., • Experţii topografi ştiu cum să măsoare un spaţiu dat, dar şi să spună unde ar trebui amplasată o clădire în raport cu celelalte clădiri, în raport cu cablurile care se află în subteran, în raport cu diferenţele de nivel ale terenului respectiv. • Un expert etic ştie cum să determine ce este corect din punct de vedere moral, deci şi să ofere o anumite posibile alternative pentru cursul evenimentelor (prin analiza consecinţelor, prin compararea unor posibile scenarii cu principiile morale ale comunităţii). 2 Expertiza etică presupune capacitatea de a ghida comportamentul în direcţia cea mai dezirabilă (moral guidance). Nota Bene 2.2. Expertul etic nu este un sfânt! A cunoaşte ce este corect din punct de vedere moral nu implică în mod necesar a face ceea ce este corect din punct de vedere moral. Totodată, nu înseamnă că “expertiza” nu este contestată în cazul în care există o discrepanţă între ceea ce spune un expert etic şi ceea ce face el. Prin urmare, pentru ca procesul de facilitare a deciziei etice să fie cât mai eficace, experţii etici trebuie să aibă un comportament cât mai etic. Ce este “expertiza etică”? Expertul etic este capabil si să faciliteze reflecţia etică. E.g., • Expertul contabil poate explica şi ajuta un contabil să evite situaţiile de fraudă explicându-i acestuia din urma ce nu este dezirabil şi ce este, ajutându-l să ia o decizie atunci când situaţia contabilă este foarte complicată. • Un expert etic ştie cum să determine ce este corect din punct de vedere moral, şi, ca atare, poate să ajute un medic sau un director să decidă dacă este corect din punct de vedere moral să facă un anumit transplant, respectiv să permită unor angajaţi să izoleze un altul care are alte valori morale şi religioase decât aceştia. 3 Expertiza etică oferă suport pentru procesele decizionale. Nota Bene 3.1. Expertiza etică presupune maturitate. A putea oferi suport pentru decizii unui manager, expertul etic are nevoie de experienţă care să-l fi trecut prin cât mai multe situaţii şi cât mai diverse. În felul acesta, expertul etic îşi antrenează propria reflecţie morală. Expertiza etică implică proceduri. Facilitarea este diferită de suportul decizional. Dacă în cazul primeia decizia nu-i aparţine deloc expertului, în cel de-al doilea caz el trebuie să ‘producă’ un document. Pe acel document (recomandare) se va lua o decizie la nivel organizaţional. Tipuri de expertiză etică în organizatii Polii decizionali În companii există multe nivele de decizie şi execuţie, precum şi multe segmente de activitate. Însă din perspectiva sistemelor de management de etică (şi conformitate) vom avea în vedere cinci poli decizionali şi relaţiile dintre ei. Board Management Angajati Ofiterii de Etică Stakeholderi externi Unde îşi găsesc locul experţii etici? 1. Ofiterul de etică (şi conformitate), prin fişa postului, este expertul etic pe care îl vizam anterior. El trebuie să ... - Să aibă competenţele necesare pentru a decela ce ţine de aspectele morale şi ce ţine de altceva (e.g., de eficienţa muncii etc.) - Are experienţa necesară pentru a putea răspunde unor situaţii noi. - Să faciliteze deciziile etice în cazul angajaţilor şi, când există conflicte între companie şi stakeholderi externi, între aceştia. - Să ofere suport pentru deciziile managementului. - Să poată realiza un audit etic al companiei. etc. Unde îşi găsesc locul experţii etici? 2. Managementul trebuie să aibă o anumită expertiză etică! Managerii (top & middle) trebuie să ... - Să aibă competenţa de a distinge între aspectele morale şi de altă natură ale unei acţiuni sau situaţii astfel încât să poată lua decizii corecte din punct de vedere moral. - Să faciliteze deciziile etice în cazul angajaţilor prin instrumentele specifice leadershipului etic. - În cazul unor conflicte între companiei şi stakeholderii externi, să faciliteze procesul de adoptare a unor decizii etice. 3. În cazul angajaţilor nu putem vorbi propriu-zis de o expertiză etică, ci doar de antrenament în a lua deciziile corecte din punct de vedere moral atunci când se confruntă direct cu probleme morale Tipurile de expertiză etică Managementul Ofiterii de etică (şi conformitate) Angajatii Expertiză etică în a coordona sistemul de management de etică (şi conformitate) Expertiză etică în a facilita deciziile etice la nivelul organizaţiei Expertiză etică în a luat decizii etice la nivelul organizaţiei Vă multumesc! Drd. Cristian Ducu 072 251 6889 cristian@cristian-ducu.ro http://www.ethics-compliance.eu/